Piramida de finanțare (II) – de Iulius DUMITRU (managing director IDEAS)

Piramida de finanțare (II) – de Iulius DUMITRU (managing director IDEAS)

După cum prezentam și în prima parte a materialului nostru, banii necesari pentru buna desfășurare a activității unei companii nu sunt chiar așa de greu de găsit, în condițiile în care aplicăm metodele corecte:

  • Identificarea sursei de finanțare adecvată stadiului de dezvoltare în care se află compania;
  • Finanțarea unei companii se obține fracționat, în mai multe runde de finanțare, pe măsură ce obiectivele inițiale au fost atinse, începând cu obiectivele mici spre cele mari.
  • Înțelegerea faptului că obținerea finanțării unei companii nu este o întâmplare fericită, ci un proces care trebuie pregătit din timp și se desfășoară continuu.

În aceste condiții, introduceam conceptul de piramidă de finanțare, la baza căreia se află sursele de finanțare mai ușor de accesat companiilor aflate în stadiu incipient de dezvoltare, iar la vârf se identifică sursele specifice unui stadiu avansat de dezvoltare al companiei. De aceea, sfătuiam proprietarii de companii să gândească accesarea banilor începând cu sursele cele mai accesibile, în nici un caz să nu aplice încă de la început pentru surse specifice stadiilor avansate. Pe măsură ce au fost obținuți primii bani și au fost parcurse primele etape, se poate trece la accesarea surselor de la vârful piramidei de finanțare.

Prezentam în articolul precedent (AICI) primele cinci surse de finanțare, începând de la baza piramidei (adică  mai ușor de atras) spre vârful ei (mai greu de atras). Aceste surse de finanțare erau: Împrumuturi rapide, Finanțarea participativă (crowdfunding), Finanțarea creativă, Credite sociale, Operațiuni financiare. Continuăm astăzi cu următoarele cinci surse de finanțare.

 6. Creditele bancare – în această categorie includem și liniile de credit obținute de la bănci pentru capitalul circulant. Este momentul să amintim ”regula de aur” a finanțelor unei companii:

Nevoile permanente (activele fixe, deci investițiile) vor fi acoperite prin prin surse permanente (capitaluri proprii și datorii pe termen lung), iar nevoile temporare (activele circulante, deci capitalul de lucru) vor fi acoperite prin surse temporare (credite pe termen scurt și/sau linii de credit).

Banca va evalua structura și consistența garanțiilor disponibile și va acorda credite pentru investiții (pe termen lung) sau linii de credite pentru acoperirea necesarului de capital circulant (pe termen scurt). Se poate garanta cu mijloacele fixe (clădiri și/sau echipamente) sau cu stocul de materii prime. De asemenea, creditele de investiții se pot gira de către asociați cu active proprii (case, autoturisme etc). Atenție la reînnoirea liniilor de credit, să nu uităm niciodată că banca oferă o umbrelă când afară este vreme frumoasă și o retrage când afară plouă! În funcție de domeniul de activitate al companiei, experiența în afaceri și structura garanțiilor existente se vor negocia dobânzile creditelor. Sunt situații când dobânda creditelor este subvenționată de către statul român, în general în cazul exporturilor, de aceea oferta băncilor trebuie urmărită permanent și negociată în cunoștință de cauză.

O ultimă remarcă: companiile românești trebuie să învețe și să îndrăznească să acceseze credite direct de la băncile europene, în condiții simțitor mai bune decât cele oferite de băncile locale.

7. Finanțare strategică – Următoarele forme de finanțare sunt cunoscute sub numele de “finanțare strategică”, deoarece există valoare pentru aceste tranzacții, dincolo de suma de bani implicată. Finanțarea strategică este o formă importantă de capital, este disponibilă pe scară largă și poate fi accesată destul de repede, dar de cele mai multe ori necesită o strategie de negociere din partea solicitantului.

Finanțarea în avans din partea clienților (Credit client) – clienții actuali sau potențiali furnizează capitalul necesar pentru produsele/serviciile ce vor fi dezvoltate și livrate cu precădere acelor clienți care au contribuit. Condițiile necesare: clienții vă cunosc și au încredere în dvs și compania dvs, oferirea unui discount, oferirea posibilității transformării creditului-client în acțiuni etc.

Finanțarea din partea furnizorilor (Credit furnizor) – furnizorii actuali sau potențiali furnizează capitalul necesar procesului de producție, de obicei sub formă de materie primă. Condițiile necesare: furnizorii respectivi vă cunosc bine și au încredere, furnizorii nu vă cunosc, dar doresc să-și extindă baza de clienți, se negociază o dobândă precum și posibilitatea transformării creditului-furnizor în acțiuni etc.

Francizarea afacerii – înseamnă vânzarea conceptului afacerii către alte companii, care vor plăti pentru dreptul de a folosi numele și brandul dvs. Este necesară sistematizarea afacerii, oferirea de manuale de lucru și instructaje periodice. În general, francizatul plătește francizorului o taxă unică de intrare și taxe periodice (redevențe) stabilite ca procent din cifra de afaceri. Această metodă funcționează bine în condițiile în care francizorul are o bună reputație pe piață, are un brand cunoscut și este dispus să sprijine francizatul să se dezvolte împreună.

Licențierea unor produse/servicii – În cazul în care produsul sau serviciul dvs. devine cunoscut pe piață, este foarte important ca un distribuitor să aibă drepturi exclusive să îl vândă sau un producător să aibă drepturi exclusive de a-l produce. Ca atare, puteți vinde aceste drepturi de licență pentru o plată în avans pe care o puteți utiliza pentru a vă finanța afacerea.

Finanțare prin redevențe din cifra de afaceri sau Royalty Based Financing (RBF) – Investitorul acordă capital societății în schimbul unui mic procent (redevență) din cifra de afaceri. În loc de un împrumut bancar obișnuit, care impune organizației să plătească o dobândă fixă, un împrumut bazat pe venit/cifră de afaceri primește un procent din venituri într-o anumită perioadă de timp, permițând fluctuațiile plăților “dobânzilor” atunci când o companie în creștere are fluxuri de numerar inconsistente sau cu venituri neregulate sau sezoniere. Așadar, plățile sunt ajustate în funcție de veniturile pe care organizația le are în fiecare lună. Contractul de finanțare durează până când investitorul recuperează întreaga sumă investită plus dobânda.

Finanțarea prin redevențe din cifra de afaceri oferă o serie de avantaje întreprinderilor mici. În comparație cu finanțarea prin vânzarea de acțiuni, finanțarea prin redevențe permite întreprinzătorilor să obțină capital fără a renunța la o poziție semnificativă deținută în cadrul companiei investitorilor externi. Fondatorii companiei pot astfel să-și păstreze poziția de capital inițială. În plus, se pot negocia încă de la bun început transformarea datoriilor în acțiuni, în cazul în care există sincope în plata redevențelor.

8. Finanțarea nerambursabilă (Granturi) – înseamnă obținerea de finanțare pe care nu trebuie să o restituim și care nici nu ne reduce cota deținută în companie. Există câteva programe de granturi oferite de Uniunea Europeană împreună cu Guvernul României, cele mai cunoscute fiind cele pentru agricultură și dezvoltare rurală. Dezavantajele acestei metode de finanțare: cantitatea uriașă de documentație, birocrația excesivă, timpul lung de aprobare a proiectelor, solicitarea de co-finanțare. Este o metodă potrivită de finanțare pentru o companie aflată într-un stadiu avansat de dezvoltare, după cum o arată și poziția deținută în piramida de finanțare.

9. Investitori individuali – Angel Financing – Termenul “investitor Angel” este definit ca un investitor privat care oferă sprijin financiar unei întreprinderi antreprenoriale în schimbul unei participații în capitalul social (uneori “îngerii” acordă și împrumuturi). Acești îngeri sunt de obicei antreprenori actuali sau anteriori, directori de succes, capitaliști de risc sau indivizi bogați.

Investitorii individuali de tip angel oferă de obicei mai mult capital decât în runda de finanțare 3Fs (care se află, ne amintim, pe prima treaptă a piramidei de finanțare, cea de împrumuturi rapide), dar mai puțin decât firmele cu capital de risc. Concret, sumele de finanțare ale investitorului individual variază între 50.000 dolari până la 500.000 dolari. Pentru acești bani, investitorii individuali primesc între 10% până la 35% din capitalul social al companiei.

10. Investitori instituționali de capital de risc – Tranzacțiile cu capital propriu sunt cele prin care o organizație de investiții profesionale, cum ar fi o firmă cu capital de risc, o corporație sau o firmă de capital privat, investește în compania dvs. În mod specific, investitorii vor investi, în general, numai atunci când cred că societatea are un potențial mare de a realiza un eveniment de lichiditate care să permită investitorilor să câștige o rentabilitate semnificativă a investiției lor: vânzarea către o altă companie, răscumpărarea de către proprietarul inițial, listarea la bursă (IPO – Initial Public Offering).

Investitorii instituționali se bazează pe următoarele criterii:

Primul criteriu este potențialul companiei de a obține venituri semnificative anuale, de obicei depășind 50 de milioane de dolari până la 100 de milioane de dolari într-o perioadă de 5 până la 7 ani.

Al doilea criteriu se referă la barierele la intrare. Barierele la intrare sunt acele lucruri care îngreunează o altă firmă să concureze împotriva dvs., cum ar fi brevetele sau tehnologiile brevetate, o locație unică și contractele pe termen lung ale clienților.

Al treilea criteriu este cel de a avea o echipă puternică de management.

Următorul criteriu este acela că investitorii trebuie să se simtă încrezători în strategia dvs. de exit.

În cele din urmă, investitorii instituționali de capital tind să investească în companii locale. Deși geografia nu influențează în mod necesar potențialul de exit, investitorii adesea doresc să investească în companii care se află pe raza a 500 de km, astfel încât să le poată vizita frecvent și să participe la ședințele Consiliului și la alte întâlniri.

Investitorii instituționali de capital de risc (Private Equity) sunt de mai multe tipuri : Venture Capital, Buyout Investing, Recapitalizations, Mezzanine Investing.

Iată așadar 10 tipuri de finanțări disponibile oricărui antreprenor, cu condiția ca acesta să înțeleagă diferențele dintre ele și, mai ales să-și înțeleagă foarte bine propria afacere.

Iulius Dumitru este fondator și Managing Director al www.ideas.ro, companie specializată în atragerea de finanțări private de tip angel, venture capital precum și fuziuni și achiziții pentru IMM. Oferă servicii de strategie financiară, fiind reprezentantul în România al unor fonduri de investiții globale. Detalii și suport la 0744 772 139.

 

 

Categorii Business in top, Opinie

Despre autor