ANALIZĂ: De ce e nevoie ca România să redevină raiul investițiilor în Energie Regenerabilă?
”Here comes the Sun, and I say, It’s all right!” (Here Comes the Sun – Beatles (1969)
Rus & Partners
Viziunea Europeană
La data de 5 Iunie 2019 a fost adoptat de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene Regulamentul nr. 2019/943 privind piața internă de energie electrică. Aplicabil
începând cu data de 1 Ianuarie 2020 în toate țările membre, regulamentul a avut drept scop readucerea membrilor UE pe drumul spre o eficientizare a producției și distribuției de energie electrică din surse regenerabile, planificată a fi finalizată până la 1 Ianuarie 2030.
Se trasează principii fundamentale ce stau la baza funcționării piețelor de energie electrică din țările membre, fiind preconizată o Uniune Energetică Europeană. Principalul mecanism prin care se dorește la nivel european să se realizeze acest scop este liberalizarea pieței de energie în țările membre.
De-a lungul timpului, în special în țări precum România, piața de energie s-a găsit des blocată în măsuri legislative protecționiste, fiind puse piedici unei reale piețe concurențiale în detrimentul entităților producătoare de energie neeficientă, poluantă, dar deținute într-o mai mare sau mai mică măsură de către Statul Român. Situația a fost similară și în alte state din Europa de Est, multe din aceste probleme ducând și la procese extenuante la Tribunalul Arbitral ICSID în litigii întemeiate pe Cartea Energiei.
Prin adoptarea Regulamentului nr. 2019/943, iată că Uniunea Europeană este ferm decisă să tranșeze aceste blocaje, spre liberalizarea pieței. Așa cum este cunoscut, regulamentele europene au o dublă calitate, pe de o parte instituind principii general aplicabile, iar pe de altă parte solicitând țărilor membre să își adapteze legislația internă pentru a respecta întru-totul aceste principii.
Abordarea României
Prin Ordonanța de Urgență nr. 74/2020, Guvernul României a făcut un prim pas spre alinierea României la principiile stabilite prin Regulamentul nr. 2019/943 prin modificarea legii nr. 123/2012 privind Energia Electrică. Astfel, au fost introduse măsuri de liberalizare a pieței, permițându-se încheierea de către producătorii de energie regenerabilă a așa-numitelor PPA (power purchase agreements), contracte bilaterale pentru vânzare de energie electrică, permițând în fapt negocierea și încheierea de contracte în afara piețelor reglementate (unde regulile au fost tot timpul mult prea stricte, mergând până la plafonarea prețurilor și blocarea piețelor de tranzacționare a certificatelor verzi). Un PPA ar permite consumatorului să negocieze contractul direct cu producătorul, fără a mai fi afectat de fluctuațiile pieței reglementate.
Aceste măsuri ar fi urmat să se aplice tuturor capacităților noi de energie regenerabilă introduse după data de 1 Iunie 2020. Ordonanța, care a fost aplaudată de investitorii în energie regenerabilă, a fost trimisă în continuare spre Parlament în vedere aprobării modificărilor legislative și pentru modificarea în consecință a Legii nr. 123/2012.
Cu toate acestea, la data de 10 Iunie 2020, Senatul României a adoptat o versiune a Ordonanței de Urgență sub forma de proiect de lege nr. 321/2020 care lipsește textul inițial de conținut. Mai exact, sunt respinse/abrogate modificările ce ar fi permis încheierea de PPAs, menținând obligația tranzacționării pe piețe reglementate, dând practic înapoi orice măsură de aliniere a legislației României cu prevederile Regulamentului nr. 2019/943. Proiectul de lege este în acest moment la Camera Deputaților, iar la data de 24 Iunie 2020 ar fi trebuit să fie depus Raportul Comisiei pentru Industrie și Servicii privitor la măsurile legislative de modificare a Legii nr. 123/2012.
Măsura luată de către Senatul României este greu de înțeles. Exista un potențial imens de dezvoltare și eficientizare a capacității energetice a României, care însă a fost cu totul ignorat.
Este adevărat că nu era conformă cu Regulamentul nr. 2019/943 prevederea din OUG nr. 74/2020, la primul articol punctul 1, privind aplicabilitatea contractelor bilaterale numai pentru capacitățile energetice noi, puse în funcțiune după 1 Iunie 2020.
În mod corect, măsura ar fi trebuit să se aplice tuturor capacităților energetice provenite din surse regenerabile, indiferent de data la care au fost puse în funcțiune. Cu toate acestea, versiunea adoptată de Senat, nu modifică, ci abrogă integral acest articol, blocând efectiv demersul de introducere a contractelor bilaterale de vânzare a energiei.
Contextul Economic al Măsurilor
În perspectiva crizei economice ce începe să se declanșeze, investițiile în energie regenerabile sunt poate printre cele mai viabile idei de relansare a economiei. Există câteva motive pentru aceasta.
În primul rând, comparativ cu investiția într-o capacitate de producere a energiei clasice, investiția în energie regenerabilă este mult mai ieftină. Indiferent de faptul că vorbim despre energie eoliană, fotovoltaică, hidroelectrică sau geotermică, comparativ cu energia generată în centrale electrotermice costurile sunt mici în special în ceea ce privește sursa energiei. Însăși noțiunea de regenerabil sugerează refacerea resursei în mod natural, independent de fluctuațiile pieței de materii prime, fiind în același timp nelimitată.
Totodată, prețul energiei regenerabile vândute printr-un PPA este stabilit nu prin regulizarea unei piețe reglementate, ci în mod liber conform principiilor unei economii de piață. Alarmiștii ar putea răspândi zvonul că prețurile ar crește, dar în mod corect niciun investitor nu și-ar putea asuma postura de speculant, crezând că și ceilalți investitori vor proceda la fel. Liberalizarea pieței duce la scăderea prețului pentru fiecare MWh, iar energia solară este cea mai ieftină sursă de energie electrică. Conectarea mai multor producători de energie regenerabilă va duce la o scădere a prețului pentru consumatorul final.
De asemenea, tehnologia nouă, mult mai eficientă utilizată pentru generarea de energie regenerabilă, este un atribut în plus, față de tehnologia utilizată de centralele electrotermice clasice. Eficiența se traduce și prin poluarea pe care aceste centrale nu o generează în comparație cu centralele electrotermice și mai ales comparativ cu cele pe cărbune. Iar dacă menționăm energia provenită din cărbune, trebuie să amintim și costurile de mentenanță care la o centrală clasică sunt imense. Prin comparație, un parc fotovoltaic are costuri de mentenanță cu mult mai mici.
Există deci destule motive pentru care să fim convinși că investiția în energie regenerabilă este o investiție în viitor. Evident, este necesară existența unei stabilități în plan normativ și economic. Această stabilitate este posibilă prin adoptarea de măsuri legislative ce vor alinia România la principiile trasate prin Regulamentul 2019/943.
La nivelul anului 2016, România era printre cele mai atractive țări pentru investiții în energie regenerabilă. Un raport întocmit la acel moment de Ernst&Young clasa România pe locul 25 în topul 40 al celor mai atractive țări pentru investiții în energie regenerabilă.
Cu toate acestea, măsuri legislative care au dus pe termen lung la blocaje pe piețele reglementate au dus la scăderea atractivității României, iar începând cu anul 2017 România nu mai apare în acel clasament, scăzând sub poziția 40 (care în cel mai recent raport pentru anul 2020, este ocupat de Kenya).
Investiția în Energie Regenerabilă: Investiție pentru Viitor
În trecut, investițiile în energie regenerabilă nu puteau supraviețui pe termen scurt fără menținerea unor scheme din partea guvernelor pentru sprijinirea financiară a investitorilor. În acest sens, în România, se utilizau certificatele verzi, care erau oferite producătorilor de energie regenerabilă verde, fiind apoi valorificate prin vânzare către companii ce erau obligate să achiziționeze certificatele. Se încuraja deci financiar investiția în energie regenerabilă.
Statul Român nu a luat și măsuri pentru verificarea conectării capacităților de energie regenerabilă până la finalul anului 2016, ducând pe termen scurt la o blocare a pieței certificatelor verzi, piața internă fiind inundată de certificate verzi ce nu puteau fi valorificate înainte de expirare.
Cu toate acestea, în Europa ultimilor ani se poate observa o schimbare în investițiile în energie regenerabilă. Investițiile în energie fotovoltaică în special nu mai sunt dependente de ajutor din partea guvernelor.
În anul 2018, grupul francez Engie a început construcția unui parc eolian în Spania fără niciun sprijin guvernamental.
În același timp în Olanda, un proiect similar a fost început de Vattenfall, iar în anul 2019, compania Dynavolt Renewable Energy Europe a construit printr-o investiție proprie un parc fotovoltaic la Evora, în Portugalia. Exemplele pot continua, dar motivele invocate de investitori au fost în general acelea că, începând cu anul 2016, având în vedere numărul mare de parcuri eoliene și fotovoltaice construite în Europa, tehnologia necesară a devenit mult mai ieftină, accesibilă și acceptată.
În România, ar fi indicată adoptarea unor măsuri care să relanseze piața de energie electrică regenerabilă, cât mai curând. Așa cum am spus mai sus, în perspectiva crizei economice, investițiile în energie electrică regenerabile sunt sigure a genera locuri de muncă, stabilitate economică și securitate energetică.
Este de altfel și o preocupare a Băncii Mondiale care recent, într-o suită de rapoarte, a analizat posibilitatea finanțării țărilor care sunt, de altfel, defavorizate și afectate de criza COVID-19, în investiții în energie regenerabilă, fiind văzută ca o metodă viabilă de redresare.
Aceste modificări nu sunt doar un pas logic, ele au și o sabie a lui Damocles de asupra lor. Așa cum se știe toate regulamentele adoptate de Parlamentul European sunt aplicabile în toate țările membre. Obligațiile asumate prin semnarea Tratatului de Formare a Uniunii Europene impun și adoptarea măsurilor de aliniere a legislației interne la regulamentele Europene.
În general, Comisia Europeană, garantul respectării actelor normative ale Uniunii Europene, lasă un termen de grație statelor membre pentru adoptarea modificărilor legislative necesare, dar în cazul în care constată blocaje nejustificate sau refuzuri de conformare cu actele normative europene, se recurge la avertismente adresate statelor membre ce nu se conformează urmate de o procedură de infringement în fața Curții de Justiție de Uniunii Europene.
Procedura de infringement poate avea ca o consecință obligarea statului membru la plata unor sume pe zi, al căror cuantum se stabilește la recomandarea Comisiei Europene, până la conformarea cu obligațiile asumate, așa cum s-a întâmplat, de altfel, în proceduri de infringement precedente la care a fost.
Potențialul și Oportunitățile Investițiilor în România
Separat de aspectele de ordin legislativ și economic, investiția în energie regenerabilă în România poate sprijini mai multe sectoare. Așa cum am menționat anterior, poate genera locuri de muncă. Dar pașii care trebuie urmați pentru investiție sunt la fel de importanți și generatori de stabilitate economică.
Orice investitor care are în vedere construirea unei centrale de energie regenerabilă va începe prin a căuta cea mai eficientă cale, din punct de vedere a costurilor, pentru realizarea investiției. Aceasta înseamnă de cele mai multe ori, identificarea terenului pe care parcul eolian sau fotovoltaic va fi construit. Mulți investitori sunt tentați spre achiziționarea unui teren extra-vilan agricol, pe care apoi îl scot din circuitul agricol printr-o procedură specifică.
Dar mai există și posibilitatea achiziționării unui teren industrial, precum cele aflate în parcurile industriale sau ale unei foste fabrici dezafectate. După cum se știe, una dintre consecințele privatizărilor defectuoase realizate de România în ultimii 30 de ani a fost vânzarea la fiare vechi a mai multor întreprinderi, ce ar fi putut fi restructurate și reorganizate cu succes. Dar terenurile acestor întreprinderi, pot fi utilizate în investiții precum cea de dezvoltare de capacități de energie regenerabilă.
Mai există și posibilitatea achiziționării unui asemenea teren de la o societate aflată în procedura judiciară a insolvenței sau falimentului. Poate cel mai mare avantaj al achiziției pe această cale, este acela că imobilul teren se vinde prin licitație, liber de sarcini, neexistând pericolul unei revendicări ulterioare din partea unui terț sau a identificării unor servituți sau drepturi constituite asupra terenului.
Totodată, dată fiind procedura de vânzare la licitiație, există posibilitatea ca terenul să se vândă mai ieftin decât în cazul unei negocieri directe cu proprietarul.
În fine, există și posibilitatea achiziției prin concesiune a terenului de la o autoritate publică locală, în acest caz, însă proiectul putând îmbrăca și forma unui parteneriat public-privat.
Pe de altă parte, ulterior achiziției terenului, un investitor va avea în vedere și dezvoltarea pe termen lung a zonei în care parcul fotovoltaic sau eolian va fi construit. Nu este suficient să construiești această capacitate dacă distribuția energiei este blocată de lipsa consumatorilor locali. Este unul dintre motivele pentru care construirea în cadrul unui parc industrial poate oferi avantaje, în măsura în care stațiile de transformare și de distribuție a energiei pot susține energia produsă.
Evident, dacă vorbim de dezvoltarea zonei, este necesară și implicarea sau co-interesarea consiliului local din zona în care se află localizat terenul. Consiliul local oricum trebuie abordat pentru emiterea certificatului de urbanism și pentru aprobarea PUZ-ului pentru construirea centralei. Aprobările și permisiunile necesare pentru aprobarea PUZ-ului pot varia, dar o bună relație cu consiliul local este benefică proiectului.
Pe termen lung, după aprobarea PUZ-ului urmează efectuarea demersurilor la Primărie pentru obținerea autorizației de construire, dar și obținerea aprobărilor pentru conectarea la rețeaua energetică și pentru comercializarea energiei.
Concluzii
Concluzionând, la acest moment alinierea României la prevederile Regulamentului 2019/943 este blocată. Investițiile sunt necesare, sunt viabile, pot avea un succes extraordinar, în măsura în care accesul investitorilor către piața nereglementată este posibil din punct de vedere legal.
Încă de la finalul anului 2019, ANRE a pregătit terenul, realizând un draft de ordin, pe care l-a supus consultării publice în luna februarie 2020, privind permiterea încheierii de contracte bilaterale pentru vânzarea energiei pe piețe nereglementate, anticipând oarecum modificările legislative pe care Guvernul le-a dorit a fi adoptate.
În același timp, Guvernul României a adoptat în luna Aprilie 2020 Planul Național Integrat în Domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice, prin care își asumă implementarea măsurilor necesare pentru transformarea României într-un mediu propice investițiilor în energie regenerabilă, cel mai probabil până la finalul anului 2022.
Putem avea totuși speranța că, în cadrul dezbaterilor în Camera Deputaților se vor aduce modificări de substanță și mai ales schimbările de care România are nevoie pentru a debloca procesul investițiilor în energie regenerabilă.
