Insolvența sub lupa Covid: Abordarea Britanică – o Alma Mater a Insolvenței din România

Insolvența sub lupa Covid: Abordarea Britanică – o Alma Mater a Insolvenței din România

”There are so many laws, that no one is safe from being hanged” – Napoleon Bonaparte

Dragoș Râmniceanu,
av. Rus & Partners

Recent, la finalul lunii Mai 2020, un proiect ambițios de modificare a legilor privind insolvența din Marea Britanie și-a făcut loc spre legislativul britanic. Proiectul este încă în dezbatere, dar adoptarea lui este aproape sigură. A fost apreciat ca fiind cea mai importantă modificare legislativă a insolvenței britanice din ultimii 30 de ani.

De ce este importantă pentru România? Pentru că în țara noastră legea insolvenței este de origine britanică. Legea 85/2014 transpune în general prevederile deja existente în Legea nr. 85/2006, dându-le o adaptare modernă. Dar la rândul ei Legea nr. 85/2006 era radical diferită față de legislația mai veche, Legea nr. 64/1995. Și aceasta deoarece, instituțiile introduse de Legea nr. 85/2006 erau redactate de juriști cu pregătire în Marea Britanie, cărora instituțiile insolvenței le erau cunoscute (Insolvency Act of 1986), iar mecanismele insolvenței din România au o inspirație directă din acestea.

Așadar, o modificare importantă ce este adusă în Marea Britanie poate servi drept exemplu pentru viitoarele modificări ce vor putea fi aduse Legii nr. 85/2014.

Așa cum am menționat, proiectul legislativ din Marea Britanie, a trecut de House of Commons și se află în acest moment în dezbaterea Camerei Lorzilor, urmând ca la data de 16 Iunie 2020 să se afle în discuția comitetului legislativ. Este de așteptat ca în prima parte de lunii iulie să fie adoptat și promulgat de casa regală.

Care este însă contextul acestei modificări în Marea Britanie? Evident, răspunsul este simplu, criza cauzată de coronavirus. Criza medicală în care ne găsim acum este doar începutul viitoarei crize economice și a valului de insolvențe ce vor afecta toate economiile tuturor țărilor. În acest sens, în articolele mele precedente am încercat să trag un semnal de alarmă asupra necesității abordării încă de acum a restructurării ca o cale viabilă de redresare a companiilor ce se vor găsi în impas financiar, și nu doar să se aștepte din partea guvernului la ”cadouri” financiare care să le ajute să supraviețuiască.

Iată că, în Marea Britanie preocuparea în reglementarea insolvenței s-a văzut pusă în fața a două probleme. Cea dintâi este a așteptatului val de insolvențe cauzat de epidemia Covid-19 și a nevoii de asigurare a mediului economic că orice companie aflată în dificultate financiară nu se va expune unei insolvențe pornite din incapacitatea de onorare a datoriilor scadente.

O a doua, este a unei decongestionări a instanțelor în ceea ce privește posibilele abuzuri și cereri de deschidere a procedurii insolvenței pe fondul acumulării de datorii de către societățile aflate în dificultate financiară.

În cele ce urmează voi menționa succint instituțiile importante introduse de acest proiect, ce ar putea avea o influență în dreptul român. Pentru cei care sunt familiari cu insolvența în România, sunt convins că li se vor părea accesibile și posibile.

  1. Moratorium

Moratorium, un mecanism ce ar putea fi considerat ca fiind similar unei ordonanțe președințiale, dar care îmbracă și forma unei proceduri de deschidere a unei pre-insolvențe. Definiția formală a acestei proceduri este aceea că, o companie ce se află în dificultate financiară poate solicita pe cale judecătorească printr-un Moratorium o protecție temporară împotriva oricăror executări silite asupra patrimoniului său, în scopul implementării unei proceduri de restructurare și turnaround management. Organele de conducere ale companiei, directorii rămân la conducerea societății, deși ei sunt cei care formulează cererea de moratorium.

Prin aceeași cerere, se solicită și numirea unui practician în insolvență ce va avea calitatea de Monitor, și a cărui sarcină va fi aceea de monitoriza activitatea de redresare a companiei. Rapoartele pe care Monitorul le va întocmi vor evidenția dacă măsurile pe care compania le ia pe durata Moratorium-ului sunt viabile și pot conduce la redresarea acesteia.

Prin efectul lui Moratorium-ul impune o suspendare a plății unora dintre datoriile scadente ale companiei. Ce datorii nu sunt însă afectate:

  • Onorariul Monitorului
  • Contravaloarea bunurilor sau serviciilor furnizate companiei pe durata Moratoriumului
  • Chiriile
  • Salariile angajaților
  • Obligațiile rezultând dintr-un contract încheiat cu o instituție financiară (bancă sau fonduri de investiții)

În același timp, Moratorium-ul protejează compania împotriva oricărei cereri de deschidere a procedurii insolvenței, cu excepția cazului în care debitorul însuși o solicită.

Nu pot fi pornite executări silite sau acțiuni ce au ca urmare o indisponibilizare a patrimoniul companiei (popriri, secheste asiguratorii sau security for costs – instituție inexistentă în dreptul român).

Moratorium-ul este adus spre informarea publică prin mijloacele permise de lege. În același timp, după aducerea acestuia la cunoștința publicului, compania este restricționată de la accesarea de credite peste o valoare-prag sau în încheierea de contracte reale.

Durata Moratoriumului este 20 de zile. Acest prim termen, este necesar pentru ca directorii companiei să depună un plan de restructurare a acesteia. Perioada de 20 de zile poate fi prelungită ulterior începând cu ziua 15 at termenului prin depunerea unei cereri în acest sens, fie de către directori fie de către creditori sau chiar de Monitor.

Moratorium-ul poate fi solicitat de toate companiile aflate în dificultăți financiare, cu excepția, instituțiilor financiare și de credit, companiilor de leasing, asigurări, companiilor ce îmbracă forma unor parteneriate public-privat și a companiilor listate la burse.

Totodată, procedura nu este accesibilă companiilor ce s-au aflat sub procedura insolvenței sau a unui alt Moratorium în ultimele 12 luni anterior depunerii cererii.

  • Planul de Restructurare

Această instituție nu este una nouă. Planul de restructurare este de multă vreme implementat sub forma unui turnaround management ca o procedură extrajudiciară de redresare a unei companii.

Noutatea este aceea a reglementării ei specifice prin acordarea unei semi-protecții judiciare.

În dreptul român ea are similitudini cu procedura concordatului preventiv, deși, acesta este totuși o procedură judiciară. Concordatul preventiv în dreptul britanic are denumirea de Scheme of Arrangement.

Scheme of Arrangement necesită acordul creditorilor sau a unui creditor, care dețin/e 75 % din cuantumul creanțelor împotriva companiei, pentru a elimina sau reduce expunerea companiei, printr-un plan de distribuiri și o reorganizare internă a companiei.

Noutatea Planului de Restructurare este aceea că nu se mai impune cuantumul de 75 % al creditorilor. Există două condiții pentru ca acest plan de restructurare să fie aprobat de instanță. Pe de o parte, trebuie ca cel puțin o grupă sau o parte a creditorilor din acea grupă să fi fost de acord cu planul de restructurare. Pe de altă parte, instanța trebuie să fie ”convinsă” că prin planul de restructurare toți creditorii vor beneficia și nu vor fi afectați. Evident, această ”convingere” va fi la latitudinea avocaților ce vor reprezenta compania.

Prin adoptarea Planului de Restructurare însă, instanța va impune companiei menținerea acestuia cu o egalitate de șanse între toți creditorii. Aceasta apare ca o inovație, deoarece va duce la o unificare a grupelor de creditori, iar evaluarea creanțelor și activelor companiei va fi foarte strictă.

  • Clauze de reziliere a contractelor pentru companiile aflate în insolvență

La prima vedere, pare anacronică includerea unor asemenea instituții în reglementarea insolvenței. Clauzele din contracte ar face mai degrabă obiectul unor modificări ale reglementărilor ce guvernează dreptul obligațiilor.

Cu toate acestea, clauza privește o interdicție pentru orice companie ce furnizează bunuri sau servicii către o companie ce a intrat sau urmează să intre în procedura insolvenței, sau într-una din procedurile conexe (Moratorium, Scheme of Arrangement sau Plan de Restructurare) de a rezilia unilateral aceste contracte. Există două excepții de la această regulă, cea dintâi în cazul în care furnizorul poate proba instanței că în lipsa acestei rezilieri ar suferi prejudicii care l-ar afecta financiar chiar pe el. Cea de-a doua, este posibilitatea rezilierii cu acordul părților, compania aflată în insolvență fiind mai în măsură să aprecieze asupra gradului de îndatorare pe care îl suportă din continuare executării contractului.

  • Prezumții și responsabilizare structurală

Această a patra modificare, nu este propriu-zis o instituție singulară ci mai degrabă o suită de măsuri luate având în vedere epidemia coronavirus și necesitatea analizei interne a organizării companiilor ce sunt considerate vulnerabile.

Proiectul menționează că administratorul sau board-ul de directori ai unei companii vor beneficia de o prezumție de bună-credință pentru starea financiară a companiei pentru perioada cuprinsă între 1 Martie 2020 și o lună de la data intrării în vigoare a modificării legislative, în cazul în care până la data de 30 Septembrie 2020 vor depune rapoarte detaliate asupra măsurilor pe care le-au luat în acea perioadă pentru minimizarea expunerii companiei.

Această regulă nu este absolută, o instanță poate analiza și decide asupra atragerii răspunderii directorilor companiei, în cazul în care reiese clar că măsurile acestora nu sunt determinat de epidemia de coronavirus, cu atât mai mult cu cât toate atribuțiile ce le sunt conferite prin actele constitutive vor continua să își producă efectele.

Concluzii

Este evident că aceste modificări sunt expresia unor gândiri îndelungate, iar la redactarea proiectului au participat experți în restructurare (turnaround), iar abordarea comercială a propunerilor este clară.

În mod sigur, sunt unele aspecte ce nu sunt la acest moment foarte clare, în special în ceea ce privește rolul judecătorului. Comparativ cu dreptul român, sistemul de drept din Marea Britanie dă o mai mare libertate de mișcare judecătorului care își stabilește propriile organizări și abordări asupra problemelor de drept cu care este învestit. Prin urmare, după adoptarea modificărilor este de așteptat ca și instanțele la rândul lor să își adapteze regulile de procedură pentru a lua în considerare noile instituții. Vor urma sentințe ale judecătorilor și se va constitui în timp o practică judecătorească în materia procedurilor de pre-insolvență.

În ce măsură aceste instituții vor putea fi adaptate la noi, aceasta este o întrebare deschisă ce va fi discutată probabil de experții în materie de insolvență români în cadrul conferințelor sau reuniunilor UNPIR.

Despre Dragoș Râmniceanu

Avocat cu experiență de 19 ani în litigii comerciale și drept comercial, Dragoș Râmniceanu e unul dintre cei mai buni specialiști români pe insolvență și procese la curți internaționale de arbitraj. De curând a devenit Senior Partner la Casa de Avocatură Rus & Partners, din București.

Despre Rus & Partners

Rus & Partners (RUS & Asociații SPARL) a fost fondată in 2017, de Ioana Alina Rus, originară din Alba-Iulia, împreună cu alți doi avocați cu peste douăzeci de ani de experiență, până în prezent achiesând proiectului Rus & Partners peste 20 de avocați cu rezultate. Credința noastră este că numai o echipă juridică multi-disciplinară poate fi un partener de încredere atunci când vine vorba de dezvoltarea în siguranță a afacerilor. RUS & PARTNERS se poate traduce prin Rigurozitate, Urgență, Succes & Pasiune, atribute caracteristice avocaților din echipa noastră.

www.rus-partners.ro

Categories: Opinie, Uncategorized

About Author

Write a Comment

Your e-mail address will not be published.
Required fields are marked*