Ioan Scurtu, DIMEX: Avem structura pregătită pentru a face o autostradă cap-coadă!
DIMEX 2000 Company e astăzi una dintre cele mai mari firme de construcții din regiune, cu lucrări în toată țara. Cum a pornit însă la drum afacerea familiei Scurtu în anii ’90, cum a trecut de la reparații de utilaje la exploatare forestieră și în final la construcții? Ioan Scurtu are un secret al succesului: politica pașilor mărunți și munca
îndârjită. Pare simplu, nu?
Q: Ce v-a determinat să intrați în afaceri, în anii ‘90?
Ioan Scurtu: Am fost mereu un om autodidact și ambițios, mi-am dorit mereu să las ceva în urma mea, ceva concret. Libertatea de a crea un business, de a-l dezvolta, mi s-a părut atunci provocarea pe care o așteptam. Și nu regret nimic.
Q: Care este povestea primului business?
I.S.: Până în 1992 eu lucram la IFET, la atelierul mecanic. Eram strungar, eram apreciat, câștigam bani frumoși. La un moment dat, prin 1991 poate, mi-a încolțit în minte să cumpăr strungul pe care lucram. Oricât am încercat, nu am reușit să-l cumpăr decât cu atelier cu tot. Având acum atelierul meu, a trebuit să angajez oameni. Apoi am achiziționat baza și depozitul. Afacerea a crescut cumva natural, reparând utilaje pentru IFET și pentru alții.
Q: De aceea vi s-a părut firesc pasul spre exploatarea forestieră?
I.S.: Bineînțeles. La foarte scurt timp am început activitatea de exploatare forestieră. Cred că am fost între primele firme din județ care au participat la licitații pentru exploatare. Am cumpărat utilaje forestiere, am angajat oameni specializați. Am crescut, învățând din mers. Ca să avem acces în pădure, trebuia de multe ori să ne amenajăm drumul, și astfel am derivat ușor și spre construcții, cumpărând utilaje pentru acest domeniu. Și dacă tot aveam acum o mica divizie de construcții, ne-am gândit să-i dăm de lucru full-time. Și am început să luăm lucrări ușoare și în sectorul construcțiilor, în paralel cu exploatarea forestieră. În primă fază făceam acoperișuri de clădiri și reparații capitale. Pe construcții am lucrat mult în Baia Mare, modernizări la Școala Generală nr. 17, la Școala Generală nr. 15, la Liceul de Arte, la Liceul Sportiv Baia Mare, la “Spitalul de Pediatrie nr.2”. De atunci am un sentiment plăcut față de Maramureș, pentru că acolo nu am întâlnit decât oameni corecți. Și har Domnului, iată, peste ani, avem lucrări mari de infrastructură contractate în Maramureș.
Q: Și migrarea totală spre construcții cum s-a produs?
I.S.: Vreau să vă spun că odată cu creșterea firmei au crescut și copiii mei, trei băieți și o fată. Practic, au fost puși la muncă de mici, de la vârstă fragedă și azi sunt tare mândru de ei. Acum vreo 15 ani, eram într-o situație de cumpănă cu afacerea. Luptam pe două fronturi, exploatarea forestieră și construcțiile și ca să creștem cu ambele era nevoie de investiții enorme. Ca să dezvoltăm divizia forestieră, ar fi trebui să achiziționăm utilaje moderne de prelucrare a lemnului, să construim o fabrică, să găsim oameni specializați. Dacă vroiam să fim performanți, în rând cu competitorii, trebuia să facem aceste investiții. Ei, eram în acea cumpănă și am adunat toți membrii familiei să decidem ce vrem să facem. Cel mai mare dintre băieți, Nuțu, era deja student la Politehnică, la Facultatea de Construcții. El mi-a zis din start: ar trebui să dezvoltăm divizia de construcții, e foarte mult de construit în țara asta. Și atunci, cu banii puși deoparte pentru investițiile diviziei forestiere, am cumpărat o stație de betoane. Și neam pus pe treabă. A fost momentul decisiv, când am hotărât să creștem construcțiile și încet, încet să ieșim din afacerea cu lemn. Au urmat câteva construcții reprezentantive în Bistrița, cum ar fi sediul Fiat, de pe Lucian Blaga, sau sediul Comautosport, de pe Libertății.
Q.: Lucrările mari de astăzi sunt în infrastructura de drumuri și cea de utilități.
I.S.: Tranziția spre construcțiile mai mari s-a făcut cu pași mărunți. Spre exemplu, prima lucrare de drumuri am făcut-o în anul 2003, dacă nu mă înșel, la Rebra. Erau niște ziduri de sprijin la un drum care fusese afectat de calamități. Am reușit apoi să intrăm într-o asociere cu Construct Perom la o lucrare mai mare, la Runcu Salvei. A ieșit totul bine. A urmat apoi un drum la Bichigiu și, încet, încet, cu pași mici, am tot avansat. Ne-am specializat foarte mult pe drumuri, pentru construcțiile civile am lăsat o echipă mică, de 10 oameni. Luăm în serios toate proiectele, nu am avut vreo lucrare pe care să o tratăm cu indiferență.
Q: Care considerați că a fost cea mai complicată lucrare executată de Dimex?
I.S.: Cred că a fost cea de pe Strâmba, cu o mulțime de probleme neprevăzute de proiectanți, cu alunecări mari de teren, o lucrare care ne-a dat efectiv peste cap și ne-a adus cheltuieli serioase în plus. Dar, o lucrare de care astăzi suntem foarte mândri. Am mai avut o lucrare complexă la Parva, un drum comunal pe care l-am scos de la o altitudine de 400 m la una de 1000 m, într-o distanță de numai 2,5 km. Se poate vizita, e un drum destul de greu, cu o pantă destul de mare. Când am câștigat licitația primul meu gând a fost că nu o să îl putem face. Uitasem pe moment că Dimex e deja un specialist bun în drumuri.
Q: Cele mai mari contracte pe care le aveți în derulare?
I.S.: Avem un contract-cadru semnat la Hunedoara, pe modernizarea drumurilor din oraș, în valoare de 60 mil. euro. Execuția lucrărilor se va realiza însă în funcție de alocările bugetare anuale, probabil începând cu 2020. Mai aproape de noi, în județul Mureș, avem un contract semnat recent, în valoare de peste 29 mil. euro. Acolo vom reface drumul dintre Ungheni și Târnăveni. Mai avem în Maramureș un contract de cca. 15 mil. euro, pe un tronson de drum din Țara Lăpușului.
Q: Copiii au crescut odată cu firma. Azi, firma e mare, copiii sunt mari. Sunt ei pregătiți să preia ștafeta?
I.S.: Fiecare dintre ei se ocupă de câte un sector al afacerii, dar au învățat să se suplinească ușor unul pe altul în caz de ceva. Cel mai mare, Nuțu, răspunde de biroul de achiziții, dar și de canalizări, construcții civile și de drumuri, când e nevoie. Daniel, cel deal doilea băiat, este inginer de drumuri, se ocupă deci în principal de drumuri, dar participă și la licitații, la achiziții. Eu dacă am o problemă pe un drum pe el îl trimit, el este șeful producției. Cel mai mic dintre băieți, Macedon, se ocupă de proiectare și de producție uneori. El are și firma lui de proiectare, lucrează și pentru terți. Fata, Neluța, se ocupă de contabilitate, sub bagheta domnului Bujor. În firmă se implică și soția mea, menținând un circuit între noi toți. Eu… sunt cumva peste tot, cu ochiul critic, câteodată mulțumit, câteodată nemulțumit. Poate uneori sunt insistent pe anumite lucruri care nu prezintă importanță, dar copiii nu spun nimic din respect pentru mine. Eu sunt tipicar și îmi place să fie lucrurile făcute cum trebuie. Eu sunt tatăl lor, ei mă respectă, și se leagă în jurul nostru un soi de înțelegere nescrisă, doar simțită. Bineînțeles că îi las să ia și ei decizii, îi las să răspundă la anumite provocări, pentru că altfel nu ar evolua.
Q: La dimensiunea de azi a Dimex, e o afacere greu de gestionat?
I.S.: La capacitatea la care este acum firma, eu unul nu o puteam duce singur. Cred că undeva la 30% puteam să mă descurc. La capacitatea aceasta, însă, nu zic că nu eram capabil, dar nu aveam spațiu și timp să pot controla totul. Și am construit o echipă în jurul meu, înainte de toate formată, firește, din copiii mei. Știți cum e, angajații nu sunt mereu foarte loiali, pe când copii mei sunt cei pe care mă pot baza. În plus, ei când au terminat facultățile și s-au întors la firmă au adus fiecare câte 2-3 prieteni din studenție, pe care i-am angajat și i-am crescut. Și aceștia ne sunt printre cei mai loiali angajați acum. Îl avem și pe domnul Dorel Bujor – directorul economic, care este la noi în firmă din 1996. Am beneficiat mult de cunoștințele sale și îi mulțumesc. El a învățat-o pe fiica mea tot ce știe, astfel că e capabilă oricând să preia frâiele la biroul financiar.
Q: Cum se iau deciziile mari la Dimex?
I.S.: Deciziile importante se iau în familie. Sigur, în ultimii ani, copiii vin mai mult cu propuneri, ei sunt conectați la tot ce e nou. La noi, cei mai în vârstă, se instalează la un moment dat, nu neapărat nepăsarea, dar un sentiment că e bine și așa cum a fost până acum, hai să nu mai schimbăm lucrurile. Copii au venit cu idei noi, cum ar fi reînoirea parcului auto, i-am susținut chiar dacă au fost cheltuieli mari. Eu nu pot să spun că nu e bine, când de fapt este bine. Mă rog să îmi dea Dumnezeu putere să țin pasul cu ei, să mă bucur de nepoți că până la urmă acesta e mersul firesc. Eu cumva sunt un factor de stabilitate între ei.
Q : Cum vedeți însă afacerea Dimex peste 10 ani?
I.S.: Peste 10 ani mi-aș dori ca ei, copiii, să fie tot împreună, firma să meargă tot cu motoarele turate, pentru că ei vor fi tot mai puternici. Știu că odată cu trecerea anilor, familia crește și fiecare va trebui, probabil, să se canalizeze pe un anumit sector al afacerii. Firma este împărțită deja pe sectoare, pe care vrem să le organizăm ca și centre de profit: lucrări de drumuri, lucrări de canalizare, construcții civile.
Q : Când va face Dimex un prim kilometru de autostradă?
I.S.: Despre construirea de autostrăzi și implicarea firmei într-o astfel de lucrare pot să vă spun că în urmă cu câțiva ani era un vis. Acum, poate fi o realitate imediată. Putem participa la o licitație pentru o autostradă oricând dorim. Nu ne mai este teamă că nu am ști ce să facem. La ora asta cred că avem structura pregătită pentru a face nu un kilometru de autostradă, ci o autostrada cap-coadă. Nu vă pot da amănunte, dar foarte curând ne vom implica într-o astfel de licitație. Unde va fi lucrarea? Poate fi oriunde în țară, nu ne mai temem de distanțe. Avem acum, de pildă, o lucrare de 3 mil. euro în Caransebeș. Am avut solicitări să mergem, în asociere, să construim autostrăzi în ceva țări din Africa. Nu ne-am aruncat, pentru că nu vrem să sărim niște etape. Și apoi, sunt atâtea autostrăzi de construit în România. Singurul lucru de care trebuie să avem grijă este în ce asocieri vom intra, cu ce firme, ca să reducem riscul de a nu fi plătiți, pentru că se întâmplă și acest lucru. Eu așa zic: la experiența pe care am acumulat-o, nu mai trebuie să ne fie frică de niciun fel de lucrare.
Q: Problemele cu forța de muncă sunt depășite?
I.S.: În mare parte da. De când a apărut Ordonanța 114 și am crescut salariile avem în fiecare zi la poartă oameni care vin să vadă dacă nu facem angajări. Pentru că dăm mai puțini bani la stat am putut da mai mulți bani oamenilor. Un meseriaș bun primește la noi de la 1.000 euro în sus. Avem, spre exemplu, un muncitor care 20 de ani a lucrat în Germania. Este instalator. Omului îi convine salariul, îi dăm 1.000 euro pe lună și stă acasă lângă familie. În Germania lucra la pădure și câștiga 3.000 euro dar 2.000 de euro îi cheltuia cu traiul de acolo. Noi am format foarte mult tineret și ne mândrim cu asta. Nu căutăm meseriași în țări asiatice, noi îi chemăm acasă pe ai noștri. Și au început să vină, mai rămân acolo acei tineri aventurieri, cum le spun eu, cărora le place să vadă lumea chiar dacă nu câștigă sau chiar dacă își prăpădesc banii, lor le place să guste din fructul oprit. La Dimex există un mare respect între noi, angajații, iar oamenii vin cu plăcere la muncă. Mie meseriașii din firmă îmi sunt prieteni.
Q: Aveți în minte vreo investiție în viitorul apropiat?
I.S.: Pregătim o fabrică de prefabricate din beton. Avem o înțelegere cu un partener din Italia și ne propunem să facem grinzi, tuburi, pavaje și multe alte lucruri din beton de care avem nevoie la lucrările noastre, în primul rând. În acest moment, cheltuim mult pe transport să aducem aceste materiale ba de la Bacău, ba de la Aiud, ba din străinătate. E un proiect încă în fază incipientă, dar mi-aș dori tare mult să-l implementăm.
Q: Cum vi se pare, deci, anul 2019, la Dimex?
I.S.: E un an puțin mai dificil, pentru că avem de finalizat lucrări din anii trecuți, câștigate la sume mici, pentru că pe atunci era mare concurență în licitații. Între timp, prețurile la materiale au crescut mult față de ceea ce am avut în oferte și profitabilitatea a cam intrat la apă. Dar aceste lucrări le vom încheia în 2019 și vom intra pe cele mai noi, câștigate la prețuri decente. Ne interesează și drumurile județene care vor fi licitate la noi în județ, pentru că atunci când avem lucrări în apropiere câștigul este cu 10 % mai mare și 10 % nu este puțin.
Q: Ca o concluzie, privind în urmă: care a fost rețeta succesului la Dimex?
I.S.: Nu a fost nimic miraculos. Privind în urmă, Dimex a urcat niște trepte, cu pași mici, șovăielnici de multe ori. Nu a ars etape. Pentru succes eu sugerez tuturor să încerce regula pașilor mărunți și a muncii! Evoluția unei firme nu poți să o exprimi în două vorbe, pentru că ea s-a întâmplat în 25 de ani, în mii de zile și nopți în care noi, cei de la Dimex, am muncit, în vreme ce poate alții dormeau. Și dacă o firmă prinde puteri, primește invitații la asocieri din partea altor firme mai mari, lucrările devin tot mai importante și cifrele tot mai mari. Într-o afacere, atributele precum încrederea, stabilitatea, credibilitatea, relațiile, experiența cer timp îndelungat să le formezi. Ar fi totuși un mic secret, pe care domnul Bujor mi l-a dezvăluit acum 15 ani: dacă vrei să ai firmă bună întâi trebuie să fii tu un bun platnic! Și Dimex nu a avut niciodată vreun incident bancar major sau o problemă cu taxele la stat. De acolo pornești. Ai o imagine bună la stat și la bănci. În cazul acesta, orice credit bancar ți se acordă ușor. Apoi, când încasezi banii pe o lucrare sau serviciu, gândește mereu așa: plătești furnizorii, oamenii, băncile, impozitele. Și abia ce rămâne e al tău. Vă mai spun ceva, efortul e uriaș să ajungi mare, dar greul abia acolo începe, când trebuie să te menții! Trebuie să fi atent tot timpul, să nu te crezi mai mult decât ești pentru foarte ușor poți să cazi de pe scară.
