La vânătoare, pe Șieu! Cum cade rața din văzduh direct pe varza călită?

by Bistrita Business , 2017-09-02

Paaaac! Văzduhul de septembrie e tulburat de pocnitură, frunzele copacilor se înfioară, apa Șieului parcă se brăzdează… Un fâlfâit disperat de aripi înseamnă că ținta a fost atinsă și urmează un picaj spectaculos, precum al unui kamikaze japonez, drept în mijlocul râului. Rocky, aport! Rocky, dacă e lângă tine, se scarpină alene în șold, clipește deranjat ca un intelectual rasat pe care-l întrerupi din citit ca să-și scoată gunoiul la benă, și se gândește scorțos dacă să intre în apa mică și să transporte obiectul-rață căzut din înalturi.

Comando-ul

Cu o oră înainte, mașinile goneau spre Șintereag, ca să nu rateze „pasajul” orar dintre 20.10 și 20.45, interval care include apusul soarelui, când rațele pornesc de prin mălaie să-și caute somnul pe luciul apei. Un inginer, un doctor, un polițist, un broker de asigurări și un jurnalist (pe post de observator :)), iată comando-ul, perfect antrenat și cu autorizații în regulă, mânat în luptă de un măreț gând pantagruelic: o rață crăcănată pe varză cu sos de vin și portocale. A, să nu-l uităm pe intelectualul Rocky, nu Balboa – că numai intelectual nu era ăla – ci un brac german cu păr sârmos, atât de sârmos încât uneori se încâlcește în propria-i lene.

Mac, mac, mac, mac!

1 septembrie, ziua care deschide în fiecare an sezonul de vânătoare de rațe. E deja ora 20.00, soarele se ascunde încercănat după linia orizontului. O liniște monumentală îmbrățișează malul Șieului, doar Rocky citește plescăind eticheta de pe un flacon de plastic abandonat în natură de hoardele de plimbăreți, drojderi și iubăreți care s-au mai perindat pe aici. Vânătorii își pregătesc în tăcere puștile și, cu pași controlați, de luptători SEALS, își ocupă pozițiile din anii trecuți, cam la 50 m distanță unii de alții. Se lipesc de răchite și înmărmuresc. Devin răchite. Doar ochii, adaptați deja semi-întunericului, le mișcă în cap scrutând cerul în căutarea punctelor negre zburătoare, care se apropie de apă. Din când în când, unul dintre ei sparge liniștea și șuieră, precum un actor profesionist: mac, mac, mac, mac – imitând perfect vorba cea mai dragă a raței, dade dade vine vreuna la o bârfă.

Se apropie…

20.30. Timpul curge încet, fiecare secundă e numărată. Deodată, un stol de OZN-uri (obiecte zburătoare neidentificate) cotește hotărât spre râu și planează la înălțime tot mai mică, înainte de “amerizare”. Bulinele mici și negre cresc, mai tare, și mai tare. Le-au crescut aripi, gât, picioare… Sunt ele. Zboară lin, direct spre noi. Liniștea e asurzitoare.

Mac, mac, mac, mac, cântă, din nou, duios, o răchită…

Pocnitura

Și, atunci, înainte de îmbrățișarea zburătoarei cu apa, în fracțiunea de secundă potrivită… Pac!!! Pocnetul înfioară toată suflarea. Cred că și furnicile au înlemnit cu grăuntele în spinare. Eu, nefiind șofer și vânător, am paralizat cu păhăruțul de vin la jumătatea drumului spre gură. Trec câteva secunde lungi, timp în care pasărea cade ca un MIG, pleosc, în mijlocul râului.

Rocky? Pssst… Rocky? Aport! Nici vorbă… Intelectualul echipei a uitat să ne anunțe că nu-și mai servește decât stăpânul – doctorul -, camuflat într-o răchită 50 m mai la vale și ocupat și el cu procedura de andocare a unei rațe doborâte.

Atenție, intru în apă! strigă inginerul, obligat să-și facă singur aport. În două minute iese cu vânatul într-o mână și cu un zâmbet larg pe față. Un zâmbet pe care doar ei, vânătorii, îl înțeleg pe deplin.

Pasajul a trecut

S-a sfârșit. Pasajul orar a trecut, întunericul e deplin. Polițistul și brokerul se apropie cu lanterna, cercetează prada și se bucură de succesul echipei. Până la urmă, un singur soldat l-a împușcat și pe Bin Laden, ceilalți au făcut operațiunea posibilă. A fost o deschidere de sezon pe cinste! Urmează o întreagă procedură, cu împachetarea corectă a armelor, timp în care vânătorii împărtășesc impresii și trăiri din „pasaj”. Apoi, drumul spre casă.

De acord, urmează în ziua următoare și mai complexa operațiune de a așeza rața friptă pe varză acră calită și de a o stropi cu vin și zeamă de portocale… Și, desigur, e recomandat să ai o cutie de NoSpa în preajmă.

P.S. Articolul nu este recomandat vegetarienilor, veganilor și celor care se împotrivesc vânatului. Vă rog, mutați pe alt canal. 🙂