Ovidiu Florean (PNL) : La Marină am învățat să stau drept și să nu fac compromisuri!
Marinarii în politică sunt destul de rari, dar unul a ajuns președinte. Liberalul Ovidiu Florean spune că e mai degrabă un tehnocrat decât politician și nu se visează președinte. Dacă va ajunge senator din partea PNL, vrea doar să fie foarte pragmatic, riguros, în câteva domenii pe care le cunoaște bine. Unul dintre acestea: Energia.
Q : Cine e Ovidiu Florean, dincolo de imaginea unui tip războinic și arțăgos?
A : O imagine falsă (râde… :)) Sunt chiar blajin. E drept că am deprins din Institutul de Marină niște atitudini mai militărești, mai ofensive, dar altfel sunt blând…
Q : Nimic structural deci, e doar o atitudine?
A : Vedeți, trăim într-o lume în care nu există atitudine, iar cei care ridică vocea sunt automat catalogați drept arțăgoși… Nu e firesc. Sigur, e mai degrabă o chestie pe care ți-o impui: vrei să dormi liniștit în mulțime cu ceilalți, sau vrei să ai opinii și atunci îți asumi și tot ce se aruncă spre tine…
Q : Aveți umor, ziceți?
A : Am, cine mă cunoaște știe că am. E drept, un umor mai britanic, negru, mai greu de priceput. E o ironie fină, mai degrabă, care se declanșează de fiecare data când întâlnesc impostura în oameni.
Q : A fost și cazul conflictului cu Radu Moldovan?
A : Da, cred și azi că este un impostor. Altfel, dacă l-am jignit cu umorul meu, îmi cer scuze public, iată… Expresiile pe care le-am folosit la adresa domniei-sale, dacă deschideți DEX-ul, o să descoperiți că nu sunt insulte.
Q : Deci sunteți un blajin, care știe să ia atitudine…
A : Să lămurim foarte bine chestiunea asta: nu am nimic personal cu Radu Moldovan. Când am decis să intru în politică, prin 2014, mi-am propus să nu fiu doar un element de decor, cum sunt mulți alții. Ca să faci asta, ai nevoie să fii activ, vocal, ofensiv, aplicat. E o strategie. Și mi-am impus să fiu așa, în plan politic. Cred cu tărie că așa ar trebui să fie orice politician, să nu-i fie teamă să scoată capul, să emită păreri, să aibă opinii.
Q : Cum ați ajuns la Institutul de Marină?
A : Ooo, e o poveste lungă. Eram adolescent, venit din Rodna la Liceul Liviu Rebreanu din Bistrița. Visam cu ochii deschiși să văd lumea și, pe vremea aia (anii ’80), a deveni marinar cred că era unica soluție! Așa că, împreună cu colegul meu Cristi Țăranu, am intrat la Marină, în ’87. Nu a fost o școală ușoară acolo, chiar au scos bărbați din noi, cu valori pe care le respectăm și astăzi.
Q : Și lumea? Ați văzut-o?
A : Păi nu prea am apucat, că ne-a prins Revoluția acolo, la Constanța. Ne-au dat mitraliere și ne-au pus să păzim sediul Securității, că vin trupe de asalt arăbești, sau cine știe ce alte bazaconii. Nu a venit nimeni, doar securiștii care au sosit cuminți să-și predea armele. Azi mă bufnește râsul când îi văd pe unii cum țin arma în mână și îmi aduc aminte ce disciplină la sânge era în vremea noastră… Ei, după Revoluție, institutul a fost împărțit în două: o parte Academie (sub tutela Ministerului Apărării), o parte institut civil (sub Ministerul Educației). Eu, sătul de militărie, am ales să continui la institut și în ’92 am absolvit ca inginer electromecanic. Pasul următor era să-mi găsesc un vapor și să o iau din loc. Cristi Țăranu așa a făcut, eu nu.
Q : Din ce cauză?
A : Pai, am făcut un stagiu de 7 luni pe Mediterană, am văzut vreo 14 țări atunci. O aveam acasă pe soția mea și pe fiica mea, de 2 ani. Când m-am întors de pe mare, fetița se ascundea de mine, nu înțelegea cine sunt. Și atunci am decis: familia vine pe primul loc, mai ales că visul de a vedea lumea – motivul pentru care mersesem la Marină – era acum la îndemână, după căderea comunismului. Așa că… am revenit la Bistrița și m-am angajat la o companie americană care fora după petrol pe lângă Lechința, unde am fost inginer-șef.
Q : Cu ce credeți că ați rămas după Institutul de Marină?
A : Sunt mândru că respect încă valorile esențiale de acolo: Cinste, Corectitudine, Onoare. Le-am pus și pe afișul meu electoral. La Marină am învățat să stau drept și să nu fac compromisuri! E drept că vine unul altul și zice: uite, bă, și la ăsta cu ce tâmpenii vine, ce sloganuri ciudate… Românii au uitat cu toții de aceste principii. Apoi, m-am mai întors cu niște calități din Marină care m-au ajutat toată viața: disciplina, punctualitatea, rigurozitatea, organizarea. Cred că pot să dau doctoratul din organizare, probabil că din acest motiv am și fost ales secretar general al filialei PNL.
Q : Ce a urmat după americanii de la Lechința?
A : Cred că era februarie 1994. Am văzut în ziarul Răsunetul un anunț de angajare la Corpul Gardienilor Publici. M-am angajat acolo ca instructor-șef. După un an eram director-adjunct și după încă un an director general. Era perioada când nu existau firme private de pază și Corpul Gardienilor Publici, cu 550 de oameni, asigura paza la toate instituțiile și companiile mari din județ. Am dus instituția de pe locul 38 pe țară la indicatori economici, pe primul loc. Și totuși, am ajuns în 2014 la momentul în care Consiliul Județean a decis să o desființeze. O decizie care mie mi s-a părut inoportună, câtă vreme se autosusținea financiar, dar care mi-a adus și o ușurare în suflet. Două decenii erau suficient. Și apoi, venise o nouă conducere la Consiliul Județean și eu nu eram omul lor, nu m-au putut pune pe “silent”.
Q : Adică erau alții puși pe “silent”?
A : Ha, ha (râde cu poftă :)). Când am ajuns consilier județean din partea PNL, în 2017, toată lumea era pe “silent”, inclusiv colegii mei. Și asta m-a durut. Au fost momente când erau 30 de voturi pentru și unul, al meu, împotrivă. Toți votau la unison cu marele partid iubit. Păi cum să crești, tu, PNL, în astfel de atmosferă? Și am început să ridic vocea, să fiu ofensiv, să nu mai fiu blajinul acela de acasă. Și de la mine au prins curaj și colegii mei. Am început să fim ceea ce de fapt eram: Opoziția.
Q : Dar cum ați ajuns în politică și de ce atât de târziu?
A : Eu mereu am fost un om de dreapta, uram socialismul și tot ce ține de el. Era în 2014, septembrie. Mă întâlnesc pe stradă cu Liviu Rusu, fostul președinte al Consiliului Județean care îmi spune că vrea să revină în prim-plan și să fac tandem cu el. A doua zi ne aștepta la discuții Ioan Oltean. Eu am rămas, Liviu Rusu nu a mai reușit revenirea. La câteva luni a fuzionat PD cu PNL. La alegerile din 2016 am fost pe listă, iar în 2017 am preluat mandatul de consilier județean eliberat de Robert Sighiartău, care devenise parlamentar.
Q : Și care ar fi, pentru dvs., definiția politicii, azi?
A : Eu mă consider mai mult un tehnocrat decât un politician. Totuși, cred că sistemele politice conduc lumea, iar noi, dacă nu ne implicăm, rămânem simpli chibiți. Am ales să mă implic, deși imaginea politicienilor nu e astăzi grozavă. Cred că a scăzut dramatic calitatea oamenilor care fac politică și, în consecință, a crescut nivelul de populism și ipocrizie.
Q : Sunt oameni slabi în toate partidele, nu?
A : Desigur, în toate, dar în PSD e un dezastru în ultimii 10 ani. Țineți minte ce Guvern avea Adrian Năstase? Avea un Guvern format din 17 profesori universitari. Uitați-vă acum la ultimul Guvern PSD și numărați analfabeții de acolo. Nu spun că nu există și oameni de calitate, chiar îi prețuiesc pe câțiva din plan local, cum ar fi Marius Bor, Camelia Tabără sau Costică Rus, care mi-a fost profesor.
Q : Unii dintre colegii dvs. au fost surprinși când ați fost nominalizat pentru această candidatură. De ce?
A : Habar n-am, surprinderea lor nu e problema mea. Poate că trăiesc în alt film. Sunt secretarul general al filialei județene de doi ani și, deci, numărul 2 din partid la nivel de județ. Am muncit mult să organizez partidul acesta și rezultatele s-au văzut la europarlamentare și la prezidențiale. Am scos locul 3 pe țară. Anul trecut, 5 luni adunate mi le-am petrecut alergând prin tot județul, în folosul partidului. Muncă voluntară, fără remunerație. Anul acesta la fel. Am o expertiză, am o școală foarte bună în spate, făcută la timp, am coloana vertebrală dreaptă. Am încrederea liderului filialei, Ioan Turc, câștigător în alegerile locale. Nu înțeleg surprinderea unora.
Q : Candidați pentru Senatul României. Cu ce șanse și ce vreți să faceți acolo?
A : Am șanse de 79% ca să devin senator!
Q : Nici mai mici, nici mai mari?
A : Puteți zâmbi, dar știu exact: 79%! Mi-a plăcut mereu matematica și am făcut un calcul științific, cu algoritmi, bazându-mă pe rezultatele obținute de PNL la ultimele alegeri în absolut toate localitățile din județ. Sigur, există și o marjă de eroare, dar spun că scenariul meu cu 79% e unul realist, nici optimist, nici pesimist!
Q : Ce activitate vă propuneți în Parlament?
A : Întâi de toate, voi face tot ce îmi stă în putință să reducem odată numărul parlamentarilor la 300, chiar dacă asta ar însemna, într-un final, ca eu să nu mai am loc acolo. Apoi, susțin propunerea Fără Penali în funcții publice. Mai susțin și eliminarea pensiilor speciale. Dar am un domeniu care mă preocupă foarte tare, dată fiind formația mea de inginer: Energia. Și am tot studiat o problemă, în ultimii ani. Mi se pare absurd ca România să fie importator de energie, în condițiile în care noi putem deveni lejer exportator. O sa fac tot ceea ce stă în puterea unui parlamentar ca la Cernavodă să fie date în folosință încă 3 reactoare nucleare. Guvernul liberal a propus, de altfel, investiții de 9 miliarde de euro acolo, în următorii ani. Dacă vom reuși acest lucru, românii vor renunța treptat la gaze și se vor folosi doar de energia electrică, la o treime poate din costurile de astăzi. Mizez pe energia nucleară pentru că este cea mai ieftină, nu poluează și există astăzi tehnologii sigure, de ultimă generație. Nu e populism ce spun acum. Am vorbit mult pe tema asta cu ministrul Ion Ștefan, de la Dezvoltare, care îmi e prieten și cu care am fost coleg de facultate la Marină. Îmi împărtășește viziunea.
Îmi mai propun să îmi leg numele de o inițiativă: Legea Lobby-ului. Cred că a venit vremea să avem o astfel de lege. O organizație locală, să zicem, dacă merge la Guvern să facă lobby pentru proiecte în județul ei, să nu mai fie suspectată de trafic de influență, cum se întâmplă azi. Traficul de influență e altceva, presupune primirea de beneficii personale. Cred că o astfel de lege, care există de mulți ani în țări importante din lume, ar fi extrem de utilă dezvoltării comunităților locale. La noi, au fost discuții multe pe această temă, chiar propuneri legislative, însă ele s-au blocat din diferite motive.
În plus, ca parlamentar, ușa mea va fi deschisă tuturor primarilor și antreprenorilor care au o problemă pe relația cu Bucureștiul. Indiferent de culoarea lor politică. Dacă Radu Moldovan vine și îmi spune că are nevoie de susținere pentru un proiect util județului și eu pot să ajut, o să ajut fără probleme! Bineînțeles, primul meu gând rămâne la Rodna, locul meu natal, o să susțin cu toată puterea comunitatea de acolo!
