Un bistrițean duce băncile la Curtea Constituțională, cu întrebarea: sunt legale creditele ipotecare în valută?

Un bistrițean duce băncile la Curtea Constituțională, cu întrebarea: sunt legale creditele ipotecare în valută?

Datorită unui bistrițean, creditele ipotecare în valută ar putea fi declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională în 6 decembrie 2018. Ce impact ar putea avea asta asupra tuturor românilor?

În data de 27.03.2017 pe rolul Curții Constituționale s-a constituit un dosar (1170D/2017) având ca obiect analizarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare (cauza Nicoară Viorel Ionuț), fiind primul dosar în care această dispoziție legală este supusă unui control de constituționalitate. Instanța de trimitere este Judecătoria Bistrița.

În data de 6 decembrie 2018 este programată dezbaterea excepției de neconstituționalitate la Curtea Constituțională iar decizia care va fi pronunțată ar putea avea un impact major asupra litigiilor legate de creditele ipotecare în valută.

Referitor la acest subiect, autorul excepției de neconstituționalitate a furnizat următoarele detalii:

,,Am solicitat constatarea neconstituţionalităţii art. 10 alin.(1) din Legea nr. 190/1999 în măsura în care sintagma ,,sau în valută convertibilădin textul acestuia permite interpretarea dispoziției legale în sensul că plățile aferente contractului de credit ipotecar (plata inițială a sumei creditului, efectuată de creditoare și plățile ulterioare ale ratelor lunare de principal și dobândă, efectuate de debitor) pot fi efectuate și în alte monede/valute (de exemplu CHF) decât moneda națională (Leul) în cazul creditelor acordate cetățenilor sau rezidenților români (persoane fizice și juridice) de către instituții financiare rezidente în România.

Art. 10 alin.(1) din Legea nr.190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare prevede că: Suma creditului acordat poate fi exprimată în contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare în lei sau în valută convertibilă şi va fi pusă la dispoziţie împrumutatului eşalonat ori integral.

Bistrițeanul consideră că această dispoziție legală încalcă prevederile art.137 alin.(2) privind sistemul financiar din Constituţia României, care are următorul cuprins: ,,Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene”.

În opinia sa, textul constituțional citat (în special teza a doua a art. 137 alin. (2): ,,În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene”), exprimă indubitabil o restricție privitoare la circulația monedei Uniunii Europene, și implicit a oricăror altor monede străine, pe teritoriul României. Astfel, conform textului citat, circulația monedei U.E. se poate recunoaște prin lege organică, în condițiile aderării la Uniunea Europeană. Din acest text rezultă că, la data adoptării textului, în anul 2003, monedei U.E. (Euro) NU îi era recunoscută circulația pe teritoriul României.

Puterea circulatorie îi putea fi recunoscută monedei U.E. doar ulterior revizuirii din 2003 a Constituției și după aderarea României la U.E., doar prin lege organică, însă până în prezent nu a fost adoptată vreo lege organică în acest sens, astfel încât se poate susține fără teama de a se greși că nici măcar în prezent monedei Euro, și implicit oricărei alte monede străine, nu îi este recunoscută circulația (puterea circulatorie) pe teritoriul României.

De altfel, acest fapt este confirmat pe pagina[1] oficială a Băncii Centrale Europene (banca emitentă a monedei EUR, care cunoaște cel mai bine unde poate fi utilizată moneda EUR), unde este prezentată o hartă interactivă a zonei Euro, în care România este prezentată ca stat membru al U.E. care NU utilizează moneda Euro.

Putere circulatorie (circulația) înseamnă puterea conferită unei monede de a descărca pe debitor de datoria sa prin simpla cedare a monedei către creditor, adică posibilitatea de a fi utilizată la achitarea bunurilor și serviciilor sau pentru plata unor datorii.

Reclamantul consideră că, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (2) din Constituție, leul reprezintă singurul mijloc legal de plată pe teritoriul țării noastre, adică este singura monedă ce se poate utiliza pentru achiziții de bunuri și servicii și plata tuturor obligațiilor (atât publice cât și private) între rezidenții români; orice alte monede (de ex. EUR, CHF, USD, yenul japonez, etc.) reprezintă mijloace nelegale de plată pe teritoriul României în tranzacții între rezidenți români.

Prin urmare, nici plățile aferente contractului de credit ipotecar (plata inițială a sumei creditului, efectuată de creditoare și plățile ulterioare ale ratelor lunare de principal și dobândă, efectuate de debitor) nu se pot efectua între rezidenți români în mod legal în alte monede decât moneda națională.”.

Categories: Business in top

About Author