Finanțarea IMM-urilor în era COVID-19: Principiile de bază ale Restructurării

Finanțarea IMM-urilor în era COVID-19: Principiile de bază ale Restructurării

”Luck is only important in so far as getting the chance to sell yourself at the right moment. After that, you have got to have talent and know how to use it” – Frank Sinatra

Av. Dragoș Râmniceanu,
Rus & Partners

Epidemia Coronavirus revine. După o perioadă de relaxare care a dat impresia unei reveniri la normalitate, criza generată de virus se manifestă din nou, dând peste cap cele mai optimiste previziuni. Criza economică este tot mai profundă, impactul și daunele pe care carantina le-a adus economiei sunt majore și aproape imposibil de cuantificat.

În aceste condiții, soluțiile de genul restructurării financiare prin ajutor de la guvern sau cele care trasează un ajutor de stat devin la rândul lor tot mai puțin sustenabile pe termen lung.

Evident, unele companii vor reuși să traverseze mai ușor criza. Multinaționalele, având surse de capital extern sau resurse pentru vremuri de criză vor avea mai puțin de suferit. Vor pierde posibil o parte din angajați, se vor face reorganizări, dar per total, vor supraviețui.

Întreprinderile Mici și Mijlocii însă vor duce greul războiului. Ele sunt cele mai afectate de imposibilitatea desfășurării activității, ele sunt cele care sunt nevoite să își țină angajații acasă și ele sunt cele care vor găsi că este foarte greu să acceseze tradiționalele credite, deoarece băncile la rândul lor își fac propriile calcule și știu că solvabilitatea pe termen lung a acestor companii este sub semnul întrebării.

Pe de altă parte, deși perspectivele par sumbre, pentru IMM-uri există o soluție alternativă. Fondurile de investiții, de venture capital și de private equity. Nu întâmplător, acestea dețin resurse financiare uriașe. La nivel global, la finalul lunii Aprilie 2020, se găseau aproape 3 trilioane de dolari americani, capital pentru investiții. Este o sumă record, rezultatul unor reanalizări a oportunităților și capacităților acestor societăți de investiții.

Cu toate acestea, nu ne putem bucura prea devreme. Dacă la nivel internațional aceste sume există, atragerea lor în mediul de afaceri din România, este cea mai grea încercare. Nu este o problemă de legislație sau de impozitare fiscală, aceste investiții luând în considerare oricum acești factori. Este mai degrabă o problemă de mentalitate, de disciplină contractuală și de business a antreprenorilor români.

IMM-urile ar trebui să fie în România temelia de bază a economiei. Din păcate, la noi nu există o adevărată cultură a contractului, o etică ce statornicește practici comerciale acceptate. Un antreprenor român este capabil să semneze astăzi un contract, pentru ca mâine să caute o soluție pentru a evita să își respecte obligațiile, iar în acest fel dovedind că nu a înțeles natura contractului și nici nu inspiră încredere pentru un alt potențial co-contractant. Va acumula capital și bunuri într-o companie, pentru a le vinde apoi la un preț mic membrilor familiei, afectând solvabilitatea societății.

Această stângime a viziunii se vede însă foarte clar în afara României. O societate de venture capital nu va fi tentată de promisiuni, ci de fapte concrete care denotă o încredere că societatea care își dorește atragerea capitalului este dispusă să își asume toate obligațiile ce îi revin și mai ales, că se poate avea încredere, că își va respecta acele obligații.

Orice societate de investiții va efectua în primul rând o analiză de due dilligence cu propriii experți, avocați, contabili, evaluatori, pentru a identifica toate problemele structurale, istoricul companiei, modul în care și-a respectat obligațiile contractuale și modul în care se preconizează că va evolua. Această analiză ține cont de nivelul de control exercitat de antreprenor, dar numai la un nivel de autonomie al companiei. Adică, se face o distincție clară între companie și cel care o conduce și/sau controlează. Dacă compania poate supraviețui pe termen lung, fără controlul direct al antreprenorului, este o structură autonomă. Dacă nu, atunci este una controlată.

Controlul este deci elementul definitoriu al unei investiții de venture capital. Un investitor nu va vira banii într-o companie în care nu există posibilitatea de a exercita un control asupra modului în care banii sunt folosiți și reinvestiți.

Totodată, managementul lichidităților și al bunurilor din patrimoniul companiei ocupă un loc important. Niciun investitor nu va fi interesat să investească într-o societate care este pe pierdere, la care toate bunurile sunt ipotecate pentru a se garanta un credit bancar ce este pe cale să ajungă la scadență. Iar dacă o va face, va fi numai în cazul în care acaparează o parte considerabilă din companie, sub forma unei investiții private equity. Chiar și în acest caz, ar face-o numai pentru o companie al cărei potențial de dezvoltare este impresionat, cu o idee de business sau un produs ce ar avea într-adevăr potențial de a aduce o capitalizare mare companiei pe termen lung.

De asemenea, regulamentele interne, procedurile specifice și modul de responsabilizare al angajaților denotă o maturitate în gândire care pot duce la creșterea atractivității unei companii pentru o investiție de tip venture capital. Nu este suficient ca antreprenorul să aibă o idee bună și un plan de afaceri bun, dacă acesta nu supraviețuiește pe termen lung neavând un plan de succesiune ai membrilor echipei, sau în absența personalului cheie. Criza actuală a arătat că multe companii pur și simplu nu sunt pregătite pentru o flexibilizare a modului de desfășurare a activității.

În final, analiza de risc trebuie pregătită de un antreprenor, înainte de a lua în calcul posibilitatea atragerii unui investitor. Incertitudinile generate de criza coronavirus conduc la schimbarea estimărilor și perspectivelor pe termen lung. Viabilitatea afacerilor și ideilor create și implementate acum 6 luni, nu își mai găsesc acum un sprijin foarte solid.

Drept urmare, orice antreprenor precaut va trebui să își facă calculele, de preferat împreună cu un specialist, înainte de a intra în contact cu un posibil investitor. Investitorul, oricum, își va face propriile analize, dar congruența celor doi poate fi un prim punct spre stabilirea încrederii.

Ca o concluzie, pentru atragerea capitalului și salvare companiilor, antreprenorii români vor trebui să respecte 3 principii:

➢ Vor trebui să învețe disciplina contractuală. Clauzele trebuie definite, contractanții respectați.

➢ Să fie pregătiți să capituleze în fața celei mai mari temeri, pierderea controlului asupra companiilor lor. Orice fond de investiții va dori să exercite un control asupra investiției prin plasarea de oameni cheie.

➢ Să renunțe la ideea de a încerca salvarea companiei prin propriile forțe. Acela este drumul care a dus și va duce multe companii la insolvență. Trebuie să contacteze un specialist în restructurare înainte de a fi prea târziu.

Aceste 3 principii își găsesc soluția în restructurarea extra-judiciară (altfel denumită și turnaround management), în consultanța de specialitate și mai ales în introspecția oamenilor de afaceri din IMM-uri.

Categories: National, Opinie

About Author

Write a Comment

Your e-mail address will not be published.
Required fields are marked*